.

"simteam nevoia sa ma fi vazut aseara..eram atat de frumoasa,aveam un zambet perfect si eram naturala si fata mea miroasea a iasomie.purtam rochie,da rochia pe care am cumparat-o special ca sa ti-o arat tie..ma gandeam ca o sa ma imbrac asa cand vom..dar nu conteaza acum,astazi nu mai vreau sa ma vezi,oricum nu poti.dar eu te vad,stii? eu stiu ce gandesti acum,da!exact acum,stiu ce melodie asculti si stiu ca ai uitat si cum ma cheama,dar cu totii avem zile proaste,poate maine o sa iti amintesti,poate ma visezi..poate.dar ai fi fost surprins daca m-ai fi vazut aeara."

Crepuscul

Intr-o dimineata o sa te trezesti si o sa te uiti pe mana ta stanga,o sa vezi o verigheta,o sa ti se faca frica sa respiri si o sa te uiti langa tine in pat.O sa vezi o fatza straina si un corp acoperit de un cearceaf,o sa te ridici din pat si o sa fugi spre usa,dar o sa remarci ca peretii sunt galbeni si o sa iti amintesti ca eu iubeam galbenul si totusi il dispretuiam.O sa te uiti pe masa si o sa vezi flori intr-o vaza o sa o iei in maini si o vei vrea sa o izbesti de un perete,s-ar potrivi,eu uram florile
Mere,da o sa vrei sa cumperi niste mere si nu o sa sti ce culoare verzi,galbene sau rosii? o sa iei din fiecare cate 2 si unul roz,imi placea rozul.Apoi o sa cauti cutitul ala nenorocit,cu cea mai goasa lama si sti ce o sa faci? o sa ti-l infigi in gat.Atat a fost.

HOTELUL.

-nu stiu cat va mai dura asta [se gandea ea in camera mica a hotelului de 2 stele la care era cazata de cateva saptamani] nu inteleg de ce nu pot sa te cunosc si de ce trebuie sa astept fiecare secunda ca sa te simt si apoi sa te pierd,nu vreau sa te mai pierd..
-termina odata cu drama asta!! nu vezi? nu mai putem avea nici macar o discutie fara tipete, plansete sau reprosuri, nu spun ca nu te mai iubesc dar nu se mai poate asa, tu ma cunosti si acum imi spui ca nu ma poti cunoaste? adica tot timpul acesta a fost in zadar? toate noptile pierdute? toate lucrurile indurate?
-te-am iubit..
-nu-mi vorbi!! ai ajuns o victima a propriei tale persoane.. ma dezgusti.

a doua zi, de dimineata ea deschide ochii si se ridica in capul oaselor,il cauta,nu in gaseste.se uita la ceas dar nu vrea sa afle ce ora arata asa ca il lasa jos,constata ca este prima zi din a 4-a saptamana petrecuta in hotel alaturi de el,se uita pe tavan si incepe un monolog:
ieri...ieri la fel ca si alaltaieri am facut aceiasi gresala,stau cu el de 4 saptamani la hotel cand garsoniera noastra sta singura,ne certam noapte,pierdem ore de somn ca sa dormim ziua sa ne trezim la pranz,el pleaca la munca in fiecare zi,chiar si duminica iar eu stau aici si il astept si astept seara si astept sa vina sa ne certam din nou si sa pierdem iar noapte.dar nu stiu...nu mai suport inca o noapte dar nici nu pot suporta lipsa lui..el este tot ce am vrut vreodata dar ..nu stiu cum sa reactionez[isi da suvitele de par de pe fata si se sterge grabita de lacrimile de sub ochi] cand o sa vina o sa ii sar de gat si o sa..nu nu,m-ar da la o parte si mi-ar spune ca este oboosit si nu are chef[acum realiza ca de fapt il cunostea si ca facea o prostie vrand sa-l paraseasca] as putea sa sa sa,sa pregatesc cina si voi cumpara si ceva de baut dar nu va aprecia si oricum nu am bani pentru asa ceva [a terminat monologul,acum gandea fara zgomot si nu stiu exact ce film rula in spatele ochilor ei muti]

dupa cateva ore in care a privit in gol s-a ridicat de pe podea si-a luat niste blugi si o bluza si a coborat scarile in graba lasand usa descuiata.
21:30,el ajunge in sfarsit "acasa" in camera prafuita si ingusta, bate in usa asa cum facea de obicei dar nu primeste raspuns din partea cealalta,mai bate de cateva ori dar degeaba, apasa pe clanta si ramane surprins de faptul ca usa era descuiata,p aseste timid pe mocheta aspra,ridica ochii din podea si scoate un tipat. vedea totul necunoscut. vedea: pe pat hainele lui impaturite intr-o geanta mare de piele,cearceafurile mototolite la capul patului,pernele sub cele doua scaune care stateau la masa de langa geam care acum era trantita pe podea,usa deschisa a baii l-a lasat sa vada pe gresia acesteia doua farfurii, una goala si una plina cu mancare pentru caini, doua pahare unul plin cu apa altul cu vin rosu, doua servetele unul galben si unul negru, pe servetelul galben scria"am gresit,te cunosc mai bine decat ai crede,stiu ca vei aprecia felul meu de a iti aranja hainele,cina si ordinea,stiu deja ce vei face asa ca nu imi ramane decat sa te astept,te iubesc.hotelul ne-a distrus,nu mai vreau acasa."pe servetelul negru era asevat un cutit cu maner maro de care el si-a ferit privirea..la inceput..

-ai vazut stirile de azi?
-da, ma, iti vine sa crezi ce au gasit politistii in camera aia? la un hotel frate?
-eu ma intreb cum au stiut sa ajunga chiar atunci chiar in acea camera
-cica ii sunase o femeie cu 2 ore inainte si le spusese ca cineva va muri in acel hotel la 21:45,politistii au ajuns la 21:44,omul pe care l-au gasit mutilat in baie abia mai respira si cica spunea doar "imi pare rau", incontinuu.
-ce aiurea, eu tot nu imi imaginez cum putea sti femeia aia atat de exact.hai sa fumam o tigara!

filozoful.

oamenii cat traiesc invata,am invatat sa invat,am invatat sa apreciez ceva ce am chiar inainte sa il pierd :)


odata,demult intr-un mic oras de sticla traia un batran filozof.pe vremea cand inca putea sa tina in mana o foaie preda la universitate.filozofie si muzica.inca isi aminteste cand sta pe scaunul de lemn din care lipsesc 2 scanduri verzi cum era atunci.greu?nu,doar diferit.acum are 74 de ani si ii tremura mana cand ducea doza de bere la gura.bea bergenbier."tataie,sa ti minte ceva de la mine....",si spunea ceva,spunea multe.spunea bine.macar am inteles un lucru din spusele lui.juca sah.jocul craeaza o gandire logica,coerenta,dezvoltata.iubesc sahul doar pentru ca ajuta gandirea,dar in sens logic,intareste dominatia emisferei stangi,nu cred ca face vreun bine,depinde cat inseamna dezvoltarea gandirii pt oameni.batranul nu suporta sa fie contrazis,stia adevarul demonstrat stiintific,dar cea ce in opinia mea era adevarat el nu recunostea,de fapt nici nu asculta,vobea din carti.dar interpreta.stia teoretic,practic nu cred ca ii iesea asa de bine.a trait in romania 74 de ani,sper sa apuce 77,un om cu minte logica,dar poate oare fi totul inteles teoretic?nu,practica....prin practica se demonstreaza,desi teoretic este suficient.filozoful joaca sah si bea bergenbier,are 74 de ani si a fost profesor universitar.

vantul bate si soarele incalzeste,impresionant...

Ploaia scurta tine 3 zile

Pe strada oamenii isi arunca picioarele,unul in fata celuilalt,stangul,dreptul,stangul,iar si iar,mergeau intrun ritm alert si constant fara a incetini macar la vederea culorii rosu postata undeva in varful unui stalp negru,denumit semafor;se grabeau,in stanga si in dreapta se miscau haotic,zeci de umbrele le acoperau crestetele si le fereau privirile de ploaie.
Umbrele colorate,verzi,negre,albe,negre,gri,rosii;umbrele mici,tinute in maini de copii cu varste fragede;umbrele mari purtate cu grija,respingand vantul;umbrele colorate rosii,negre,albe...verzi,gri.Tanarul tramvai 41 isi urmeaza ruta,ghencea,sine,piata presei libere,dus si intors,iar dus,ghencea,sine umede,casa scanteii.Garduletele reci si galbene au mai putina importanta decat de obicei,de fapt sunt mult mai utile pe vreme de ploaie,iar acum ploua.Cum spuneam garduletele galbene s-au obijnuit sa reziste vanyului si ploii,soarelui si vantului,vantului si toamnei,dar acum este primavara.Gardulete reci si galbene incoltesc sinele tramvaiului arhiplin si restrang coloanele de masini ce nu se sinchiseau cu ceva timp in urma sa ii fure si ultimul metru sarmanului tramvai tanar si obosit.
In orele de varf,cand fiecare umbrela este smucita cu un gest stramb de pe raftul pe care se culcase seara si este obligata sa isi reia activitatea de a respinge stropii de ploaie,atunci se poate observa adevarata romanie,populatia civilizata si emancipata a capitalei unei tari europene,atunci fiecare persoana infrigurata si somnoroasa are diferite activitati:monotone incearca sa se inghesuie intre cei doi pereti laterali ai tramvaiului,asteapta nerabdatori mijlocul de transport favorit,41,tramvaiul tanar si obosit,asculta stirile de la radio,sau isi smuceste umbrela mult mai rapd si stangaci,caci este in intarziere si nu vrea sa ii rapunda sefului ca a intarziat pentru ca trebuia sa aiba grija de umbrela,dupa ce sia baut cafeluta in decursul a 29 de minute.
Atunci cand prinzi un loc in tramvai esti multumit,atunci cand usa se inchide in fata ta,strivindui posteriorul omului ce sa impins si sa urcat pe scara blestemi,atunci cand isi lipeste cineva umbrela uda dea dreptul de blugii tai arunci priviri usturatoare la care acel cineva replicheaza cu alta privire inocenta.
Ploaia nu inceteaza si injuraturile din tramvai nu se opresc macar daca cei in cauza parasesc mijlocul de transport in comun.
Ploaia spala umbrelele colorate verzi,rosii,ngre,gri,albe si nu ne uda datorita lor.Umbrelele nu se razvratesc aproape niciodata si nici nu ne dau replii de genul :'azi mie frig si nu vreau sa ma ud',dar cand vor sa faca greva se posomorasc si cea mai mica a adiere a vantului ii indoaie spitele.
Acesta este modul obiectului confectionate din fas de a ne comunica retragerea din meserie si incheierea vietii sale,a bietei umbrele rosie,alba,gri,neagra sau verde.

Doi oameni la restaurant[fapt real]

Stiam eu ca asa se va intampla pana la urma:

La un restaurant.
Stau la o masa de langa perete,masa din spatele meu e ocupata dar nu ma intereseaza analog si la cea din fata,in schimb surprind cu privirea masa di dreapta mea,este ocupata de doi oameni, stau fata in fata,nu se privesc si nici nu isi vorbesc.Ea se uita pe geam in timp ce el se uita spre culoar,ea isi intoarce capul spre culoar si il fulgera cu privirea pentru o secunda apoi isi fixeaza privirea spre culoar,el ramane indiferent si se intoarce spre geam,se aseaza mai comod si se uita pe geam.
-Oare sunt suparati?Ea are o fata ca si cum ar fi suparata pe el.
-Nu stiu,dar nu e bine.
-Mda,haha dar uite nu vorbesc,nu zic nimic nimic de jumatate de ora nu au scos nici un cuvant.
-Vad,urat.
-Maria,Maria uite,ea a zis un cuvant!!
-Haha,el nu raspunde,dupa ce ca spune si ea trei cuvinte,numarate,el nu ii raspunde.
-Fetetlor gata! Ce sunteti asa bagacioase,nu e problema voastra cat vorbesc ei sau ce vorbesc.
-Bine bine daddy...iiiiii am geanta noua si rochie !!

In fata fetei chelnarul aseaza un pahar de vin rosu si pleaca,lui nu ii aduce nimic.
Ea ridica paharul si gusta lichidul rece si visiniu,lasa paharul jos se uita spre geam,ridica paharul,gusta,il lasa jos,se uita spre culoar,ridica mana,isi sprijina capul,se uita la masa noastra,ridica paharul,gusta,il pune pe masa.Actiunea se repeta de n ori.Imi amintesc de povestea mea a acelor "doi oameni",stiam eu ca asa se va ajunge in final!
Asteapta mancarea,in final apare acelasi ospatar se apleaca deasupra mesei si posteaza in fata ei o farfurie,dupa 5 minute se inapoiaza cu un castron pe care il aseaza baiatului sub barbie: "pofta buna!",baiatul raspunde si mananca,se uita pe geam,duce furculita in bol,inghite,se uita spre culoar.
Scena acesta dureaza foarte mult,este aproape plictisitor,iar pe fata fetei se citeste disperarea ce o chinuie si nu o lasa in pace,vrea sa vorbeasca,poate cu el dar el este atat de calm si indiferent,nici nu ii remarca prezenta.
Farfuriile se golesc,paharul nu mai este plin nici pe jumatate,fata il ridica iar si observ ca nu mai este plin nici un sfert,ea se uita disperata spre masa noastra,noi radem,tata pufneste,el se uita pe fereastra,ea deschide ochii puternic,se uita la el si ofteaza,noi radem iar.
Oare cat o sa mai dureze? Nu sa saturat sa stea acolo,pe scaunul intepenit si maro asteptand o privire macar? Ba da,sa saturat!
Ma uit la ea si citesc pe buze "Merci!" se ridica in picioare,isi ia geanta si pleaca,el nu raspunde si s euita lung dupa ea,oare asteapta sa se intoarca? Nu,nu asteapta,stie ca a fost obsolut penibil si ca nu se mai intoarce.
-Gata daddy,mergem?
-Imediat,fami si mie nota te rog!
Ne ridicam,radem pentru ultima oara de el si iesim din restaurant
-Auzi,ar fi trebuit sa ii spuna baiatului ca sa simtit minunat,spun ironica si tata se uita urat la mine.

Dar stiam eu ca asa se va ajunge,mesele vor fi scurte si plictisitoare,oamenii vor fi sictiriti si cheful le va lipsi total,eu stiam!

..si el canta "she loves me not, she loves me still, but she'll never love again",intelesese ca il ador

si usor usor simt cum ma indrept spre acea granita dintre normalitate si nebunie si o iau pe o cale senina si nisipoasa ce duce spre abisul infinit al dementei acolo vamesul ma aspteapta si ma cheama tine in mana o mare pancarda roz pe care sunt tiparite diverse litere cu cerneala neagra,incerc sa citesc si pun literele una dupa alta,le insiruiesc si le gandesc scrie "welcome" dupa cateva milisecunde sau zile ii zambesc si ma indrept spre el.
e doar un soldat ratacit al lumii noastre vesnice si nefericite. are o fata atat de cunoscuta,dar nu il cunosc,sau poate...il cunosc.da! stiu cine e,este omul pe care nu vroiam sa il las sa putrezeasca printre rame in lumea asta,da...a venit cu mine,dar nu intra este paznic si o data ce intru nu ma va mai lasa sa ies,dar sunt increzatoare si pasesc agale pe poteca.
si versurile mi se amesteca in cap si recit aceiasi strofa la nesfarsit pentru...o eternitate
aceleasi litere aceleasi imagine acelasi zambet fals si ironic totul e la fel,dar soldatul? el are in fiecare zi alta fata el este un diamant,il vad atat de stralucitor si neslefuit ca si cum intreaga constelatie se bate in umbra lui cu lumina si stele mor si stele se creeaza si umbra lui radiaza fluturi albastrii sau poate doar asa il vad eu,poate doar sentimentul meu de admiratie deplina este amplificat de mii de chitari electrice cu sunete grave.
-bine ai venit,te rog intra.
-e bine sa intru? mai stau cu tine putin in vama dintre aceste doua tari. ia-ma in seama,sunt nebuna.diversii factori sociali sunt stresanti,mintea mea este feerica,imaginatia are conturi imense deci este bogata si isi [permite,totul e atat de clar pentru mine...ma mut aici,spun aratand cu varful palmei spre tara de vis din dreapta mea.
-ramai cu mine,dar scurt timp,precum fructele se coc si se usuca asa si noi avem scapari,nu te pot gazdui pentru eternitate....
-...ne va desparti o usa de sticla in care artificiile explodeaza cu forta zilnic[ce ma face sa cred ca nu se va sparge?] si nu ne va fi imposibil sa ne vorbim dar suntem atat de apropiati...ne vom citi gandurile si ne vom raspunde sti prea bine ca nebunia mea nu este boala si este absolut constient de senilitatea mea,deasta te ador.
-...
-zambeste si nu spune nimic.am plecat.
-ne mai vedem!
mi se impletesc membrele inferioare ce se tarasc pe nisipul caldut [e galben! ] ma opresc pe pragul plajei si privesc inainte [e verde!] presupun ca este o campie privesc mai departe de munti si vad copaci,bine,nu cred ca e campie;ma uit in urma fac o pirutea si imi imbratisez pretiosul diamant in lumina apusului rosiatic e albastru si mai sclipitor decat de obicei,plec.
alerg spre iarba umeda si ma intind pe jos usa de sticla se inchide cu putere si incepe sa cante o melorie,ii stiu versurile asa ca incep sa fredonez "lay beside me, tell me what they've done speak the words I wanna hear, to make my demons run the door is locked now, but it's opened if you're true if you can understand the me, then I can understand the you" de cealalta parte a recii sticle soldatul meu fredoneaza de asemeni dar cu ochii insangerati ma priveste,il privesc la randu-mi si imi trec la versul urmator,ii citesc cuvintele pe buze si imi dau seama ca este la fel de confuz ca si mine;
oare usa se va sparge daca vom fi amandoi pe deplin intelesi de celalat?