HOTELUL.

-nu stiu cat va mai dura asta [se gandea ea in camera mica a hotelului de 2 stele la care era cazata de cateva saptamani] nu inteleg de ce nu pot sa te cunosc si de ce trebuie sa astept fiecare secunda ca sa te simt si apoi sa te pierd,nu vreau sa te mai pierd..
-termina odata cu drama asta!! nu vezi? nu mai putem avea nici macar o discutie fara tipete, plansete sau reprosuri, nu spun ca nu te mai iubesc dar nu se mai poate asa, tu ma cunosti si acum imi spui ca nu ma poti cunoaste? adica tot timpul acesta a fost in zadar? toate noptile pierdute? toate lucrurile indurate?
-te-am iubit..
-nu-mi vorbi!! ai ajuns o victima a propriei tale persoane.. ma dezgusti.

a doua zi, de dimineata ea deschide ochii si se ridica in capul oaselor,il cauta,nu in gaseste.se uita la ceas dar nu vrea sa afle ce ora arata asa ca il lasa jos,constata ca este prima zi din a 4-a saptamana petrecuta in hotel alaturi de el,se uita pe tavan si incepe un monolog:
ieri...ieri la fel ca si alaltaieri am facut aceiasi gresala,stau cu el de 4 saptamani la hotel cand garsoniera noastra sta singura,ne certam noapte,pierdem ore de somn ca sa dormim ziua sa ne trezim la pranz,el pleaca la munca in fiecare zi,chiar si duminica iar eu stau aici si il astept si astept seara si astept sa vina sa ne certam din nou si sa pierdem iar noapte.dar nu stiu...nu mai suport inca o noapte dar nici nu pot suporta lipsa lui..el este tot ce am vrut vreodata dar ..nu stiu cum sa reactionez[isi da suvitele de par de pe fata si se sterge grabita de lacrimile de sub ochi] cand o sa vina o sa ii sar de gat si o sa..nu nu,m-ar da la o parte si mi-ar spune ca este oboosit si nu are chef[acum realiza ca de fapt il cunostea si ca facea o prostie vrand sa-l paraseasca] as putea sa sa sa,sa pregatesc cina si voi cumpara si ceva de baut dar nu va aprecia si oricum nu am bani pentru asa ceva [a terminat monologul,acum gandea fara zgomot si nu stiu exact ce film rula in spatele ochilor ei muti]

dupa cateva ore in care a privit in gol s-a ridicat de pe podea si-a luat niste blugi si o bluza si a coborat scarile in graba lasand usa descuiata.
21:30,el ajunge in sfarsit "acasa" in camera prafuita si ingusta, bate in usa asa cum facea de obicei dar nu primeste raspuns din partea cealalta,mai bate de cateva ori dar degeaba, apasa pe clanta si ramane surprins de faptul ca usa era descuiata,p aseste timid pe mocheta aspra,ridica ochii din podea si scoate un tipat. vedea totul necunoscut. vedea: pe pat hainele lui impaturite intr-o geanta mare de piele,cearceafurile mototolite la capul patului,pernele sub cele doua scaune care stateau la masa de langa geam care acum era trantita pe podea,usa deschisa a baii l-a lasat sa vada pe gresia acesteia doua farfurii, una goala si una plina cu mancare pentru caini, doua pahare unul plin cu apa altul cu vin rosu, doua servetele unul galben si unul negru, pe servetelul galben scria"am gresit,te cunosc mai bine decat ai crede,stiu ca vei aprecia felul meu de a iti aranja hainele,cina si ordinea,stiu deja ce vei face asa ca nu imi ramane decat sa te astept,te iubesc.hotelul ne-a distrus,nu mai vreau acasa."pe servetelul negru era asevat un cutit cu maner maro de care el si-a ferit privirea..la inceput..

-ai vazut stirile de azi?
-da, ma, iti vine sa crezi ce au gasit politistii in camera aia? la un hotel frate?
-eu ma intreb cum au stiut sa ajunga chiar atunci chiar in acea camera
-cica ii sunase o femeie cu 2 ore inainte si le spusese ca cineva va muri in acel hotel la 21:45,politistii au ajuns la 21:44,omul pe care l-au gasit mutilat in baie abia mai respira si cica spunea doar "imi pare rau", incontinuu.
-ce aiurea, eu tot nu imi imaginez cum putea sti femeia aia atat de exact.hai sa fumam o tigara!

filozoful.

oamenii cat traiesc invata,am invatat sa invat,am invatat sa apreciez ceva ce am chiar inainte sa il pierd :)


odata,demult intr-un mic oras de sticla traia un batran filozof.pe vremea cand inca putea sa tina in mana o foaie preda la universitate.filozofie si muzica.inca isi aminteste cand sta pe scaunul de lemn din care lipsesc 2 scanduri verzi cum era atunci.greu?nu,doar diferit.acum are 74 de ani si ii tremura mana cand ducea doza de bere la gura.bea bergenbier."tataie,sa ti minte ceva de la mine....",si spunea ceva,spunea multe.spunea bine.macar am inteles un lucru din spusele lui.juca sah.jocul craeaza o gandire logica,coerenta,dezvoltata.iubesc sahul doar pentru ca ajuta gandirea,dar in sens logic,intareste dominatia emisferei stangi,nu cred ca face vreun bine,depinde cat inseamna dezvoltarea gandirii pt oameni.batranul nu suporta sa fie contrazis,stia adevarul demonstrat stiintific,dar cea ce in opinia mea era adevarat el nu recunostea,de fapt nici nu asculta,vobea din carti.dar interpreta.stia teoretic,practic nu cred ca ii iesea asa de bine.a trait in romania 74 de ani,sper sa apuce 77,un om cu minte logica,dar poate oare fi totul inteles teoretic?nu,practica....prin practica se demonstreaza,desi teoretic este suficient.filozoful joaca sah si bea bergenbier,are 74 de ani si a fost profesor universitar.

vantul bate si soarele incalzeste,impresionant...