..si el canta "she loves me not, she loves me still, but she'll never love again",intelesese ca il ador

si usor usor simt cum ma indrept spre acea granita dintre normalitate si nebunie si o iau pe o cale senina si nisipoasa ce duce spre abisul infinit al dementei acolo vamesul ma aspteapta si ma cheama tine in mana o mare pancarda roz pe care sunt tiparite diverse litere cu cerneala neagra,incerc sa citesc si pun literele una dupa alta,le insiruiesc si le gandesc scrie "welcome" dupa cateva milisecunde sau zile ii zambesc si ma indrept spre el.
e doar un soldat ratacit al lumii noastre vesnice si nefericite. are o fata atat de cunoscuta,dar nu il cunosc,sau poate...il cunosc.da! stiu cine e,este omul pe care nu vroiam sa il las sa putrezeasca printre rame in lumea asta,da...a venit cu mine,dar nu intra este paznic si o data ce intru nu ma va mai lasa sa ies,dar sunt increzatoare si pasesc agale pe poteca.
si versurile mi se amesteca in cap si recit aceiasi strofa la nesfarsit pentru...o eternitate
aceleasi litere aceleasi imagine acelasi zambet fals si ironic totul e la fel,dar soldatul? el are in fiecare zi alta fata el este un diamant,il vad atat de stralucitor si neslefuit ca si cum intreaga constelatie se bate in umbra lui cu lumina si stele mor si stele se creeaza si umbra lui radiaza fluturi albastrii sau poate doar asa il vad eu,poate doar sentimentul meu de admiratie deplina este amplificat de mii de chitari electrice cu sunete grave.
-bine ai venit,te rog intra.
-e bine sa intru? mai stau cu tine putin in vama dintre aceste doua tari. ia-ma in seama,sunt nebuna.diversii factori sociali sunt stresanti,mintea mea este feerica,imaginatia are conturi imense deci este bogata si isi [permite,totul e atat de clar pentru mine...ma mut aici,spun aratand cu varful palmei spre tara de vis din dreapta mea.
-ramai cu mine,dar scurt timp,precum fructele se coc si se usuca asa si noi avem scapari,nu te pot gazdui pentru eternitate....
-...ne va desparti o usa de sticla in care artificiile explodeaza cu forta zilnic[ce ma face sa cred ca nu se va sparge?] si nu ne va fi imposibil sa ne vorbim dar suntem atat de apropiati...ne vom citi gandurile si ne vom raspunde sti prea bine ca nebunia mea nu este boala si este absolut constient de senilitatea mea,deasta te ador.
-...
-zambeste si nu spune nimic.am plecat.
-ne mai vedem!
mi se impletesc membrele inferioare ce se tarasc pe nisipul caldut [e galben! ] ma opresc pe pragul plajei si privesc inainte [e verde!] presupun ca este o campie privesc mai departe de munti si vad copaci,bine,nu cred ca e campie;ma uit in urma fac o pirutea si imi imbratisez pretiosul diamant in lumina apusului rosiatic e albastru si mai sclipitor decat de obicei,plec.
alerg spre iarba umeda si ma intind pe jos usa de sticla se inchide cu putere si incepe sa cante o melorie,ii stiu versurile asa ca incep sa fredonez "lay beside me, tell me what they've done speak the words I wanna hear, to make my demons run the door is locked now, but it's opened if you're true if you can understand the me, then I can understand the you" de cealalta parte a recii sticle soldatul meu fredoneaza de asemeni dar cu ochii insangerati ma priveste,il privesc la randu-mi si imi trec la versul urmator,ii citesc cuvintele pe buze si imi dau seama ca este la fel de confuz ca si mine;
oare usa se va sparge daca vom fi amandoi pe deplin intelesi de celalat?