"...dar mi s-a parut ca mania mea i-ar sfarama nervii,ca l-ar deprima ca o insulta nemeritata."
Nu regret,doar ca ma oftic.
Si nu sunt deloc sigura de ce ma oftic,ca doar stiam de la inceput ca orice inceput are un sfarsit si ca cemi doresc nu pot avea din cauza mea,numai eu sunt de vina si totusi e urat...
Si mie atat de frica de ziua in care o sa ma trezesc si in mintea mea o sa fie orice altceva decat gandul asta.
Si ma obsedeaza ideea ca intro dimineata cearceaful o sa am sufoce iar eu o sa plang mica si ghemuita sub el si nu o sa vreau sa ma ridic din pat si chiar daca o sa fie cald o sami fie frig si o sa am simt mai rau decata cum.
Si nimeni nu stie care e cu adevarat marea mea fobie...si nu vreau raspunsuri am 3 intrebari,doar 3 la acre nu vreau sa imi raspunda nimeni,prefer sa ma joc cu ele si sa schimb raspunsul,povestea zilnic sau de cate ori vreau eu.
Si ma oftic.
Mais,j'ai importance dans ta vie?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu