Si pentru mine negrul e roz

Uneori stateam culcata pe spate cu ochii atintiti spre soare,spre cer si ma gandeam cat e de frumos,simteam cum aerul pur imi inunda plamanii si tot trupul mi se inviora,iar eu zambeam.Apoi dupa cateva minute de euforie ma ridic in capul oaselor iar zambetul ingheata,imi vine in gand acel gand amar cu tente dulci usor amortite din cauza...nu stiu exact care e cauza dar stiu ca gustul amar persista si va persista pentru ca este prea puternic ca sa dispara.Dar putinele momente frumoase ma viziteaza mai mereu stau cateva minute si pleaca,iar eu raman uitanduma dupa ele asteptand sa le revad din nou,iar uneori nu vin...atunci sunt chiar dezamagita dar le atept ca un tren ce intarzie sa apara dar ce stiu ca va veni.Am invatat sa ma bucur de lucrurile simple precum o raza de soare ce imi patrunde in camera dimineata si ma ineaca cu caldura sau de nori,iubesc norii ei ma fac sa zambesc sau de ploaie,cand ploua te iubesc mai mult.Si stiu sunt surprinsa sa sugerez schimbarea sentimentelor,sunetelor simetrice simtind supararea sudata sub simplele scantei strasnice si slabe,stiu...Pot admite ca viata mea e neagra dar eu o vad ata de colorata si felul in care incerc sa privesc lucrurile...e roz...culoare vie a simplitatii si inocetei,roz.